,,Datoria noastră e de a ne face viața mai frumoasă"Viața nu costă nimic, nimic nu valorează cît o viață.Viața asta-i atăt de frumoasă!Nu duc cel mai decent mod de viață, dar mă bucur că am o mamă și-un tată. Mă bucur că nu sînt printre copii care stau în pereții orfelinatului și strig: ,, Unde ești mamă?, de ce nu vii tată?".Viața mea a luat naștere cu 18 ani în urmă, cînd medicii se zbăteau pentru ea...mă bucur că am ajuns la majorat sănătoasă, că am mîini, picioare, pot vorbi, pot respira...
Greșelile care le-am făcut m-au învățat să prețuiesc ceea ce am, înfrîngerile care le-am avut m-au învățat să mai încerc și să fiu puternică. Am datoria de a-mi construi o viață bună, un viitor stabil...viața care mia- daruit-o părinții mei ,,luminoși ca sfinții". Să absolvesc liceul, facultatea, să am o profesie și o familie prosperă.
Învăț să dau importanță lucrurilor utile, persoanelor care mă apreciază și mă iubesc. Iau exemplul de la oamenii care știu ce este viața și care sînt regulile ei.
Viața m-a provocat la o dragoste trecătoare, dar și una adevărată, la o durere, un obstacol, dar și fericire. Am învățat atît de multe! Clipele cele mai dulci ale vieții mele sînt în cuibul părintesc, alături de mama și tata, bunelul și bunica.
Mama - cea care-mi servește în foecare dimineață ceaiul, cea care măa alina, mă sfătuie și mă iubește așa cum sînt eu. Tata - cel care aduce banii în familie, bunica - persoana povățuitoare care-mi ține umerii atunci cînd mi-e greu, iar bunelul cel care des mă ceartî, dar oricum îl iubesc și stimez.
Clipele alături de ei merită de prețuit.
Sînt conștientă de vorbele și faptele care le fac, recunosc că am făcut și lucruri rele, dar îmi iau răspundere pentru toate greșelile și vreau să fac doar lucruri frumoase.
Nu m-am plîns niciodată de viața mea, vreau doar s-o prețuiesc, să zîmbesc și sa aduc zîmbetul pe fața mamei, să fie mîndră de fiica ei. Vreau să-mi fac viața mai bună, mai veselă și mai frumoasă. Fiecare zi din viața mea este o lecție. Îmi trăiesc viața din plin, mă bucur de fiecare zîmbet al celui apropiat mie, mă bucur cînd o văd pe mama fericită.
Îmi voi construi singură fericirea, cu puterile mele. Viața îmi dăruiește speranță și încredere în ziua de mîine și în drumul lung și frumos pe care îl voi parcurge ținîndu-mă de mînă cu succesul.
Viața e frumoasă dacă știi cum s-o trăiești!!!

Aceasta scrisoare este adresata mamei mele, care o iubesc enorm. A fost si o scrisoare de particpare la concurs.

Dragă mamă,

Niciodată n-am avut curajul să-ți spun cît de mult te iubesc, cît de mult îți sînt recunoscătoare. Îmi amintesc suferințele și chinurile tale, dar tu ai trecut peste toate. Nu pot să uit niciodată zilele acelea cînd tata lovea pînă și cu piciorul în tine fără niciun motiv, iar eu cu țipete și lacrimi îl rugam să înceteze. Și, pentru că îți luam apărarea, mă bătea și pe mine, dar, tu mamă, mă salvai cu orice preț. Întotdeauna m-ai învățat să-l iubesc pe tata, așa cum este, și pentru asta îți mulțumesc că nu răspund răului cu rău.

Ai rupt o bucățică din sufletul tău și mi l-ai dat mie. Ai avut grijă să nu-mi lipsească nimic. Și atunci cînd tata cheltuia pînă și ultimii bani pe bere, tu luptai o zi pe arșiță și soare doar ca să cîștigi pentru o bucată de pîine și unt.

Îți mulțumesc pentru educația care mi-ai dat-o, pentru nopțile acordate mie și pentru grijile, care ți le-am făcut. Nu voi uita niciodată cuvintele, ce deseori mi le spuneai: ,,Tatiana, învață, că-ți va prinde  bine”. Și acum, ajunsă în cl. a XI-a, nu regret că ți-am urmat sfatul și te-am ascultat mereu.

Datorită ție am rezultatele școlare bune, diplome și participări la multe concursuri. Sînt mîndră că și tu ești mîndră de mine. Sînt mîndră că atunci cînd au loc ședințele cu părinții, tu stai cu capul sus și zîmbești atunci cînd numele meu este repetat de multe ori. Și toate acestea datorită ție, mamă.

A venit rîndul mie acum să fii ,,regina” mea și să te răsfăț cu surprize așa cum  meriți tu. Mamă, ești lîngă mine de cînd mă știu. Îmi ghidezi pașii și mă susții în toate. Îmi pui pachet pentru școală, îmi faci ceaiul și de fiecare dată îmi spui: ,,Ai grijă de tine, tu ești fericirea mea”. Mă bucură aceste cuvinte și plec cu zîmbetul pe buze la școală.

Nu regret, că mă simt încă o copilă și mă miră faptul, că în pofida greutăților și suferințelor, pe care le ai tu, mamă, mă alinți, și-mi dai pînă și ultima bucățică de pîine, doar ca eu să fiu sătulă.

Mamă, îți sînt recunoscătoare pentru că n-ai plecat în străinătate, cum au făcut-o alte mame, dar ai stat și te-ai mulțumit cu ce ai avut numai să fii alături de mine, unica ta copilă, unica ta bucurie și mîndrie.

Dacă sînt bolnavă stai lîngă mine. Dacă nu am somn, nu dormi nici tu. Dacă mi-e teamă de tata, cînd este beat, îmi dai curaj.

Uneori uit de toate cîte faci pentru mine și nu spun mulțumesc. Tu nu te superi, la fel cum nu te superi dacă nu îmi fac patul sau uit să-mi spăl farfuria, din care am mîncat.

Îi mulțumesc Domnului că, dacă nu mi-a dat un tată cumsecade, mi te-a dat pe tine, scumpa și iubita mea mamă. Tu cea care le înduri pe toate, cea care îmi spui: ,,Scumpa mea, Dumnezeu e Mare, vom fi și noi fericite, va veni și ziua, cînd tatălui tău îi va veni mintea la cap. Trebuie să te mulțumești cu ceea ce ai, că te îmbracă, îți mai dă și el niște bani”.

Înțelepciunea și mila ta, mamă, mă ajută să înțeleg că nu sînt printre copiii, care nu au nici mamă, nici tată, și stau între pereții orfelinatului sau pe drumuri. Mulțumesc că sînt un copil cu o mamă, care mă iubește, și are grijă de mine.

De multe ori te văd că plîngi, ochii îți sînt roșii, și atunci cînd te întreb: ,,Ce s-a întîmplat, mamă?”. Tu îmi răspunzi: ,,Mi-a intrat ceva în ochi...”. Știu că nu e așa, știu că plîngi că tu și cu tata nu-mi puteți oferi o casă frumoasă, condițiile cele mai bune și o ogradă mare. Să știi că nu vreau să plîngi pentru asta și să te crezi vinovată. Vreau să fiu un om frumos sufletește.

Vreau să te văd fericită atunci cînd eu cu mîna mea le voi face pe toate. Vreau să vezi în mine calitățile bune, precum m-ai învățat. Să mă vezi atunci cînd voi termina Facultatea de medicină, cînd voi avea o familie fericită.

Nu vreau să plîngi de tot ce ți se întîmplă, nu vreau să te ascunzi de mine și să-mi spui că totul este bine. Știu că atunci cînd ai aflat că ești bolnavă și trebuie urgent operație, nu numai tu ai plîns, dar și eu mamă, ascunzindu-ne una de alta.

Vreau să fie bine și tata să facă rost de bani, fiindcă el este vinovat, și nu voi uita niciodată că a lovit în tine, și acum îți este greu. Dar tu, mamă, trebuie să fii puternică, precum ai fost mereu, să fii în viață pentru a mă vedea pe mine fericită. Sa-l ierți pe tata și să-l iubesti pe tata așa cum este, precum m-ai învățat pe mine. Să știi că eu voi fi mereu cu tine, te voi iubi întotdeauna și nu voi uita niciodată de tine.

Vreau să mă vezi pe scările Liceului, absolvind 12 clase. Îmi doresc ca tu mamă să mă petreci în continuare la școală și  să mă aștepți. Să mă aștepți cu plăcinte scoase din cuptor și să mai stăm la vorbă, să ne destăinuim una alteia, ce ne doare și ce ne bucură. Tu, mamă, să mă vezi la altar în rochie de mireasă și să-mi urezi casă de piatra și fericire.

Te iubesc, scumpa mea mamă, și-ți mulțumesc, că me-ai dat viață, că m-ai purtat 9 luni în burta ta, că ești lîngă mine și atunci cînd îți este greu și mie la fel, cînd ți-e bine și ție și mie mi-i bine.

Ai fost, ești și vei fi mereu în inima mea, și-n gîndul meu. Te iubesc mamă!

                                                                            Te îmbrățișez cu dor, Tatiana.